Miere de Albine


Anul Apicultorului- Luna Septembrie

Luna Septembrie este prima luna de toamna. Cu toate ca din punct de vedere calendaristic echinoctiul de toamna are loc la 23 Septembrie, toata luna este considerata ca fiind de toamna. Ziua scade tot mai mult, iar temperaturile nocturne sunt din ce in ce mai mici. Este luna in care albinele incep sa se pregateasca din ce in ce mai intens pentru iernat, iar comportamentul lor cunoaste anumite schimbari importante. 

In aceasta luna se inregistreaza o reducere remarcabila a zborurilor, exceptie facandu-se numai in zonele in care temperaturile se mentin inca destul de ridicate. De asemenea se constata o crestere a activitatii de depunere de oua a matcii si de axarea intensiva pe cresterea puietului in intregul stup. De asemenea se remarca si o reducere a numarului de albine mature, deoarece acestea ajung la sfarsitul ciclului de viata.
 
In aceasta perioada albinele incep sa isi acumuleze in organism cat mai multe proteine (pentru a putea hrani larvele si matca in sezonul rece), lipide (care reprezinta rezerve necesare unui metabolism sanatos) si glucide (pentru buna functionare a muschilor), pentru a-si putea dezvolta asa-zisul corp gras, in partea dorsala a organismului, deasupra diafragmului, care le va ajuta sa supravietuiasca cu bine iernii. Din acest motiv este indicat sa se lase in stupi o cantitate suficienta de pastura (“painea albinelor”), astfel incat sa poate asimila mineralele si nutrientii atat de necesari, dar si polen.
 
Albinele care eclozioneaza in aceasta perioada din oua au o durata de viata mai mare decat cele din timpul verii, ajungand sa traiasca maxim 7-8 luni (spre deosebire de cele care vara traiesc numai 35-40 de zile), iar aceste albine sunt cele care ierna si vor supravietui pana in primavara, cand vor creste prima generatie de noi albine, dupa care vor muri. Aceasta prelungire a duratei de supravietuire se datoreaza in primul rand unor modificari ce au loc in organismul albinelor, atat din punct de vedere fiziologic, cat si biologic, care culmineaza cu aparitia corpului gras, dar si datorita faptului ca acestea muncesc mult mai putin decat suratele lor varatice, care participa intens la cules si la cresterea larvelor. Asadar albinele de iarna sunt mai putin solicitate din punct de vedere fizic, iar acest fapt le prelungeste viata. 
Cum spuneam, apar anumite modoficari ale vietii albinelor, dar si a comportamentului lor. Astfel ele se restrang spre mijlocul stupului, iar daca sunt nopti extrem de friguroase vor forma chiar si ghemul specific, care le asigura mentinerea unei temperaturi optime. Spre sfarsitul lunii se diminueaza si depunerea de oua de catre matca, ducand pana la sistarea completa. Larvele ramase sunt hranite si ingrijite pana la sfarsitul stadiului de dezvoltare. 
 
In zonele in care temperaturile sunt inca destul de ridicate si mai exista anumite plante melifere aflate inca in dezvoltare sau spre sfarsitul ciclului de viata, pot sa mai aiba loc zboruri de intretinere si chiar de cules, insa sunt reduse ca durata si cantitate de nectar si polen culese. Recolta facuta de albine in aceasta perioada se va adauga la rezervele de hrana pentru iarna, insa nu trebuie neglijata si hranirea lor suplimentara, cu sirop din apa si zahar, daca situatia o impune.
Daca la in luna August inca mai erau trantori in stup, pastrati de albine pentru fecundarea matcilor tinere, in luna Septembrie acestia dispar complet din stup, fiind alungati sau in cazuri extreme chiar omorati. Albinele stiu ca nu mai au nevoie de trantori, asa ca ii alunga, pentru a nu fi nevoite sa imparta hrana cu ei. 
In Septembrie, activitatea de sigilare a tuturor orificiilor si crapaturilor existente in peretii stupului se intensifica, la fel si prepararea de propolis. In plus albinele se asigura ca stupul este curatat si igienizat, gata de a le adaposti in siguranta si curatenie pana in primavara.
 
Activitatile carora apicultorii trebuie sa le acorde o atentie deosebita in aceasta luna sunt urmatoarele:
- vizitarea si evaluarea fiecarui stup in parte pentru a se asigura ca stupul este integru, bine sigilat, ca nu prezinta fisuri sau orificii.
- apelarea la un apicultor cu experienta, in cazul in care sunteti la inceputul activitatii de apicultura, caci este important sa pregatiti corespunzator stupii de iernat, asigurandu-va astfel ca veti avea albine sanatoase si in putere si in anul urmator. Se stie ca cele mai multe albine mor iarna, asa ca trebuie sa acordati o atentie sporita activitatii de iernat, daca doriti ca sezonul apicol viitor sa fie unul bun si productiv.
- cuibul albinelor trebuie sa fie diminuat corespunzator, cu ajutorul diafragmei, astfel incat sa nu ramana decat fagurii populati efectiv de albine, care sunt si cei care contin rezervele de hrana.
- asigurarea unor rezerve suficiente de hrana in stup (16-20 de kilograme de miere, in functie de marimea familiei). Este ideal ca pe timpul iernii sa se asigure miere de salcam albinelor, daca este posibil.
- hranirea suplimentara cu sirop de zahar si apa, atunci cand este cazul, insa in cantitati corespunzatoare ritmului in care albinele isi prelucreaza hrana, astfel incat sa nu fie incurajat furtisagul.
- eliminarea mierii de mana, in cazul in care se constata prezenta acesteia in faguri, deoarece, pe timpul iernii provoaca diaree albinelor. 
- administrarea de stimulente nutritive, mai ales in zonele reci, unde culesul tarzii nu au mai avut loc sau au fost de foarte mica intensitate. Se poate folosi in acest scop si siropul de zahar, insa este ideal sa se introduca in stupi faguri cu miere si pastura.
- stimularea pontei la matca prin introducerea unor faguri suplimentari, provenind din fagurii in care a mai fost crescut puiet, iara daca situatia o impune, unele dintre rezerve vor fi momentan depuse in spatele diafragmei, astfel incat matca sa aiba suficient loc, iar cresterea puietului sa fie stimulata. 
- verificarea foarte atenta a matcilor si eventual inlocuirea celor care nu sunt corespunzatoare. Pe cat posibil, o matca nu se va tine mai mult de doi ani in stup, caci o matca imbatranita, epuizata sau bolnava poate duce la afectarea intregului stup si a familiei de albine. Trebuiesc introduse in stupi matci cat mai puternice si sanatoase, care sa aiba o ponta cat mai mare.
- administrarea tratamentului contra varroozei, daca este cazul sau a profilaxiei pentru prevenirea imbolnavirii familiilor de albine.
- amplasarea stupilor in zone care beneficiaza toata ziua de razele calde ale soarelui. Daca vara acestia trebuiau amplasati in zone umbroase, acum se vor cauta zonele insorite cat mai julte ore pe zi, astfel incat temperatura din stup sa fie cat mai aproape de otim, iar activitatea albinelor sa fie stimulata.
- verificarea integritatii si calitatii fagurilor, cat si inlocuirea celor albi sau celor deteriorati. Tratarea acestora impotriva gaselnitei (daca este cazul). Fagurii inlocuiti vor fi topiti si ceara utilizata in diverse scopuri.
- daca se constata ca exista familii slabe se va proceda la unificarea lor, pe cat posibil, astfel incat in iarna sa intrati cu familii puternice si sanatoase. De asemenea, daca este necesar se va recurge si la intarirea familiilor medii.
- se vor reconditiona sau repara stupii, corpurile, fundurile, suportii, etc.
- acum se vor tria si familiile de prasila, in cazul apicultorilor care vor sa isi asigura continuitatea unei anumite familii sau rase de albine.
 
Plantele melifere sunt relativ reduse in aceasta perioada, insa in unele regiuni se mai gasesc inca. Totul depinde foarte mult si de cum sunt conditiile termice si hidrologice, dar si de regiunea in care dumneavoastra practicati apicultura. In luna Septembrie mai exista urmatoarele plante, de la care albinele mai pot culege nectar si polen:  Facelia, Busuioc, Dovleac, Dalia, Haina miresei, Mustar, Lucerna, Nalba, pepene galben, pepene verde, Hurmuz, Jales, Castravete, Anghinare, Albastrita, Banutei, Papadie, Rapita, rachitan, Ridiche, Trifoi, Zamosita, Sulfina. 

5.0 stars based on 3489 reviews





Spune-ne parerea ta despre acest material:



Din aceeasi categorie: Ghidul apicultorului
  • Anul Apicultorului- Luna Octombrie
    Anul Apicultorului- Luna Octombrie

    Luna Octombrie reprezinta practica luna cu care se incheie anul apicultorului. Albinele ies foarte rar din stup, daca sunt conditii meteorologice prielnice si zile insorite, in care temperaturile sa fie destul de ridicate. In regiunile in care toamna soseste mai tarziu, si sunt inca zile calduroase, albinele eclozionate in luna Septembrie ies si efectueaza zboruri in apropierea stupilor. Nu mai au resurse de polen si nectar, insa pentru ele sunt importante aceste zboruri, primele si ultimele inainte de inceperea iernatului.[...]

  • Ce trebuie sa faceti pentru a imbunatati culesul
    Ce trebuie sa faceti pentru a imbunatati culesul

    Asa cum spuneam si in materialele anterioare, culesul nu este mereu la fel de productiv. Exista o serie de factori care pot influenta productivitatea albinelor atunci cand vine vorba de culesul polenului si a nectarului sau de prepararea mierii. Din fericire, exista cateva metode pe care daca le veti folosi veti reusi sa anihilati acele influente negative, iar productia de miere va fi sporita.[...]

  • Anul Apicultorului- Luna Septembrie
    Anul Apicultorului- Luna Septembrie

    Luna Septembrie este prima luna de toamna. Cu toate ca din punct de vedere calendaristic echinoctiul de toamna are loc la 23 Septembrie, toata luna este considerata ca fiind de toamna. Ziua scade tot mai mult, iar temperaturile nocturne sunt din ce in ce mai mici. Este luna in care albinele incep sa se pregateasca din ce in ce mai intens pentru iernat, iar comportamentul lor cunoaste anumite schimbari importante. [...]

  • Factorii care influenteaza culesul albinelor
    Factorii care influenteaza culesul albinelor

    Apicultorii au grija toata perioada iernatului de albinele lor, iar incepand din primavara, este firesc sa astepte roadele eforturilor depuse timp de mai multe luni. Exista, evident, si o motivatie economica a acestui lucru, caci nu este deloc usor sau ieftin sa intretina cineva multi stupi, luni la randul, fara a scoate niciun profit. Asadar culesul albinelor este esential pentru apicultor, care din comercializarea produselor apicole va trebui sa isi amortizeze cheltuielile si sa faca si un anumit profit.[...]


Mierea de albine

Mierea de albine este un lichid vascos, cu o densitate mare, cu miros si gust specific, care depind de plantele din care a fost recoltata.

Culoarea mierii de albine poate varia de la galben pal pana la nuante rosiatice sau chiar brun inchise, in functie de plantele de la care au fost recoltate nectarul si polenul.

Mierea curata se cristalizeaza in cateva luni de la colectare, fapt care atesta ca mierea de albine este pura si are un continut redus de apa.

Principalele proprietati terapeutice ale mierii de albine sunt:
- antibacterian - distruge anumite bacterii, datorita flavonidelor si enzimelor pe care le contine

- antibiotic, antimicrobian - are proprietatea de a fi un antibiotic cu spectru larg

- antioxidant - distruge radicalii liberi si previne imbatranirea prematura

- anti-inflamator - poate reduce inflamatiile

- bio-stimulator - furnizeaza energie ce stimuleaza functiile organismului

- curativ - poate ajuta la vindecarea multor afectiuni sau rani

- diuretic - stimuleaza diureza

- depurativ - stimuleaza si ajuta eliminarea de toxine din organism

- energetic - datorita continutului mare de zaharuri furnizeaza rapid foarte multa energie

- imunostimulant - stimuleaza imunitatea organismului si-l ajuta sa lupte mai bine cu infectiile

- emolient - mai ales cand este aplicata local; atrage apa