Miere de Albine


Populatia unui stup- sa cunoastem albinele

Morfologia albinelor
Inainte de a incepe sa discutam despre castele in care se impart aceste insecte trebuie mai intai sa invatam sa cunoastem aspectele morfo- functionale si sa intelegem mecanismele de functionare ale organismelor lor.
Asadar albinele dintr-un stup se impart in mari trei categorii -matca, albinele lucratoare si trantorii, iar fiecare dintre acestea are anumite functii pe care le indeplineste in stup, dar in acelasi timp apar si anumite diferente morfologice. Se stie ca exista o stransa legatura intre functii si organe, care se aplica la mai toate creaturile din regnul animal.


Albinele sunt insecte zburatoare, care fac parte din familia Apidae. Exista mai multe tipuri de albine, circa 20.000 de specii, iar unele dintre ele sunt melifere, altele nu produc miere, unele sunt solitare, altele traiesc in colonii sau familii, s.a.m.d.
Albina este alcatuita din mai multe segmente ale corpului: cap cu antene, torace cu aripi si picioare si abdomen.


Capul- apare turtit antero-posterior, partea anterioara fiind convexa, iar cea posterioara concava. Daca privim capul din fata, constatam ca acesta are forma triunghiulara la albinele lucratoare, este rotunjit la trantori si aproape oval la matca.
Chiar daca sunt insecte, albinele poseda o cutie craniana dura, care adaposteste creierul, dar si muschii antenelor, cat si glandele salivare. Datorita faptului ca au craniul dur, albinele lucratoare il folosesc si pentru anumite actiuni mecanice, cum ar fi compactarea polenului in niste formatiuni asemanatoare unor peleti in miniatura sau indesarea efectiva a polenului in alveolele fagurilor.


De o parte si de alta a capului se gasesc ochii insectei, care sunt ochi mari si compusi, iar pe fata frontala se gasesc ocelii (ochii simpli), care sunt in numar de trei si sunt dispusi in forma de triunghi, dar si antenele, care sunt situate in partea centrala.
Ochii compusi sunt alcatuiti dintr-o serie de fatete hexagonale, a caror numar variaza in functie de casta albinei. Astfel, o albina lucratoare are ochii compusi din 4000- 6000 de fatete, trantorul are circa 6000- 8000 de fatete, iar matca 3000-4000. Acesti ochi compusi transmit informatiile direct catre creier, iar imaginea perceputa de catre albina are un aspect mozaicat. Acesti ochi compusi sunt folositi de catre albine pentru vederea la distanta. Ochii simpli ofera informatii despre gradul de luminozitate sau despre intensitatea luminii si sunt folositi mai ales pentru vederea de aproape.


Antenele albinei sunt doua formatiuni cu forma de filament si sunt folosite pentru a mirosi si a pipai. Au o mobilitate foarte mare si se pot misca in toate directiile. Tot prin intermediul antenelor albinele mai recepteaza informatii legate de temperatura, vibratii sau a variatiei compozitiei aerului sau a umiditatii atmosferice. Antenele sunt extrem de importante pentru albine, iar fara ele insectele mor curand, deoarece nu se mai pot orienta corect in spatiu, nu mai pot percepe mirosul propriei colonii, nu pot sa relationeze cu mediul si sa inteleaga informatiile primite. Prin intermediul antenelor albinele reusesc sa comunice cu suratele lor, iar in timpul comunicarii antenele raman in contact unele cu celelalte.


In partea inferioara a capului se regasesc buza superioara, cele doua mandibulele si trompa albinei, care este folosita la extragerea nectarului. Mandibulele sunt folosite de catre albine pentru a modela ceara atunci cand realizeaza fagurii, pentru a apuca si manipula (de exemplu pentru a indeparta o albina moarta din stup sau pentru a prinde un intrus patruns in colonie). Tot cu ajutorul mandibulelor reusesc sa decapaceasca fagurii, sa colecteze diverse rasini sau sa scuture polenul din flori.


Trompa albinei este alcatuita din doua maxile si o buza inferioara si are rol in recoltarea hranei lichide, a nectarului sau a apei, recoltare care se face prin lins sau aspiratie, in functie de necesitate. Tot prin intermediul trompei albinele reusesc sa linga feromonii de pe matca, sa-l transmita mai departe si sa comunice cu celelalte albine din colonie, dar si pentru a hrani de exemplu larvele din faguri.
Capul albinei este legat de torace prin intermediul unui gat membranos.

Toracele este alcatuit din patru inele chitinoase, care sunt strans unite intre ele, este de culoare cafenie si este acoperit cu perisori fini. De torace sunt prinse in partea inferioara picioarele, iar in partea superioara aripile. In interior, toracele adaposteste o parte dintre organele aparatului respirator, nervii, dar si muschii folositi la zbor si muschii picioarelor. Raportati la dimensiunile sale reduse, muschii albinei sunt extraordinar de puternici.


Aripile sunt prinse de torace prin niste articulatii care le permit albinelor sa efectueze cu ele miscari foarte variate. In afara de zbor, albinele folosesc aripile si pentru a realiza ventilatia stupului si pentru a mentine o temperatura ideala si constanta in stup. De asemenea, albinele folosesc aripile si pentru a evapora cantitatea de apa din miere, care trebuie sa ajunga la un anumit procent, inainte de a fi sigilata in faguri. Aripile sunt transparente, au un aspect lucios si sunt strabatute de nervuri chitinoase. Aripile albinelor sunt in numar de doua pe fiecare dintre parti: doua aripi anterioare si doua posterioare. Acestea au un sistem prin care se unesc in timpul zborului, creind o singura aripa mai mare, care sa le asigure o inaintare prin aer mai rapida, insa in timpul cand realizeaza ventilatia stupului albinele isi misca aripile independent unele de altele. In timpul zborului albina da din aripi de circa 200 de ori pe secunda si zboara cu o viteza de circa 24 de kilometri pe ora. In medie, o albina zboara circa 3 kilometri pana la hrana (doua drumuri a cate 1,5 kilometri), insa atunci cand nu se gasesc resurse de hrana prin apropiere albinele pot ajunge sa zboare chiar si 10-12 kilometri.


Picioarele albinelor sunt si mijloc de locomotie, dar si instrumente pentru recoltarea polenului si a propolisului. Albinele au sase picioare, dotate cu musculatura foarte puternica. Prima pereche de picioare serveste si la curatarea antenelor, deoarece acestea sunt dotate cu un dispozitiv special in acest sens. Picioarele mijlocii intervin in actiunile de preluare a polenului de pe picioarele anterioare si transferarea catre picioarele posterioare. Prin intermediul unui pinten amplasat pe ele acestea servesc si la descarcarea polenului si asezarea sa in fagure. Picioarele posterioare sunt dotate cu cosulete speciale pentru recoltarea si transportarea polenului.


Abdomenul albinei este mai mare in partea anterioara si mai subtire in partea posterioara. La matca si la albina lucratoare abdomenul este format din 6 segmente care au culoare inchisa si sunt vizibile, iar la trantor este alcatuit din 7 segmente. Pe partea inferioara a abdomenului se afla 4 perechi de glande cerifere, cele care secreta solzisori fini de ceara pe care albina ii va folosi pentru a-si construi fagurii. In interiorul abdomenului se gasesc organele interne care alcatuiesc o parte a sistemului respirator, aparatul digestiv si excretor, aparatul vulnerant (prin care se apara si care secreta si veninul ce produce durere si edem dupa intepatura), aparatul reproducator (doar la matca si la trantor). Abdomenul albinei se termina cu un ac, care este prevazut la baza cu saculeti speciali de venin.


 


5.0 stars based on 2179 reviews





Spune-ne parerea ta despre acest material:



Din aceeasi categorie: Ghidul apicultorului
  • Anul Apicultorului- Luna Octombrie
    Anul Apicultorului- Luna Octombrie

    Luna Octombrie reprezinta practica luna cu care se incheie anul apicultorului. Albinele ies foarte rar din stup, daca sunt conditii meteorologice prielnice si zile insorite, in care temperaturile sa fie destul de ridicate. In regiunile in care toamna soseste mai tarziu, si sunt inca zile calduroase, albinele eclozionate in luna Septembrie ies si efectueaza zboruri in apropierea stupilor. Nu mai au resurse de polen si nectar, insa pentru ele sunt importante aceste zboruri, primele si ultimele inainte de inceperea iernatului.[...]

  • Ce trebuie sa faceti pentru a imbunatati culesul
    Ce trebuie sa faceti pentru a imbunatati culesul

    Asa cum spuneam si in materialele anterioare, culesul nu este mereu la fel de productiv. Exista o serie de factori care pot influenta productivitatea albinelor atunci cand vine vorba de culesul polenului si a nectarului sau de prepararea mierii. Din fericire, exista cateva metode pe care daca le veti folosi veti reusi sa anihilati acele influente negative, iar productia de miere va fi sporita.[...]

  • Anul Apicultorului- Luna Septembrie
    Anul Apicultorului- Luna Septembrie

    Luna Septembrie este prima luna de toamna. Cu toate ca din punct de vedere calendaristic echinoctiul de toamna are loc la 23 Septembrie, toata luna este considerata ca fiind de toamna. Ziua scade tot mai mult, iar temperaturile nocturne sunt din ce in ce mai mici. Este luna in care albinele incep sa se pregateasca din ce in ce mai intens pentru iernat, iar comportamentul lor cunoaste anumite schimbari importante. [...]

  • Factorii care influenteaza culesul albinelor
    Factorii care influenteaza culesul albinelor

    Apicultorii au grija toata perioada iernatului de albinele lor, iar incepand din primavara, este firesc sa astepte roadele eforturilor depuse timp de mai multe luni. Exista, evident, si o motivatie economica a acestui lucru, caci nu este deloc usor sau ieftin sa intretina cineva multi stupi, luni la randul, fara a scoate niciun profit. Asadar culesul albinelor este esential pentru apicultor, care din comercializarea produselor apicole va trebui sa isi amortizeze cheltuielile si sa faca si un anumit profit.[...]


Mierea de albine

Mierea de albine este un lichid vascos, cu o densitate mare, cu miros si gust specific, care depind de plantele din care a fost recoltata.

Culoarea mierii de albine poate varia de la galben pal pana la nuante rosiatice sau chiar brun inchise, in functie de plantele de la care au fost recoltate nectarul si polenul.

Mierea curata se cristalizeaza in cateva luni de la colectare, fapt care atesta ca mierea de albine este pura si are un continut redus de apa.

Principalele proprietati terapeutice ale mierii de albine sunt:
- antibacterian - distruge anumite bacterii, datorita flavonidelor si enzimelor pe care le contine

- antibiotic, antimicrobian - are proprietatea de a fi un antibiotic cu spectru larg

- antioxidant - distruge radicalii liberi si previne imbatranirea prematura

- anti-inflamator - poate reduce inflamatiile

- bio-stimulator - furnizeaza energie ce stimuleaza functiile organismului

- curativ - poate ajuta la vindecarea multor afectiuni sau rani

- diuretic - stimuleaza diureza

- depurativ - stimuleaza si ajuta eliminarea de toxine din organism

- energetic - datorita continutului mare de zaharuri furnizeaza rapid foarte multa energie

- imunostimulant - stimuleaza imunitatea organismului si-l ajuta sa lupte mai bine cu infectiile

- emolient - mai ales cand este aplicata local; atrage apa