Miere de Albine


Stupul

Ideal este, atunci cand va decideti sa deveniti apicultor, chiar daca sunteti la inceput de drum, sa incepeti cu doua colonii de albine, adica cu doi stupi. In cazul in care unul dintre stupi ramane fara matca sau matca dintr-unul nu se dovedeste a fi puternica incat sa poata duce la procreerea corespunzatoare a stupului veti putea sa folositi din celalalt stup larve sau oua si astfel sa va asigurati ca nu va pieri intreaga colonie.
Stupul poate parea a fi complicat pentru un incepator, insa va asigur ca nu este asa. Un stup este in fapt o serie de cutii de lemn asezate una peste cealalta, astfel incat sa confere coloniei de albine toate facilitatile si confortul de care au nevoie pentru a produce miere.
Exista diferite forme si dimensiuni de stupi folositi in intreaga lume, insa dumneavoastra puteti alege exact acel model care este compatibil cel mai bine cu zona climatica in care va desfasurati viata si care sa corespunda nevoilor dumneavoastra si a coloniei de albine pe care doriti sa o cresteti.
Stupul este cel care confera spatiul de viata pentru albine, insa in acelasi timp le ofera si protectie impotriva pradatorilor sau a fenomenelor meteorologice. In natura, albinele salbatice isi cauta de obicei scorburi sau crapaturi in stanci in care incep sa isi construiasca fagurii si apoi sa isi creasca puietul. Insa acest tip de cuib nu le ofera toate conditiile si protectia de care au nevoie. Asadar este impetuos necesar ca dumneavoastra sa reusiti sa le puneti la dispozitie o “casuta” a lor (sau mai multe), in care sa-si poata duce traiul si produce miere si alte produse aplicole.
Un stup clasic, asa cum am mai spus, poate fi definit ca o succesiune de mai multe cutii de lemn, in care se gasesc fagurii, insa fiecare dintre cutii are scopul sau bine definit.


Componentele unui stup, pornind de la baza spre varf, sunt:


- Suportul stupului- este o piesa optionala, insa recomandata atunci cand decideti sa amplasati stupii, deoarece ofera protectie impotriva frigului, a umezelii, dar si a mucegaiului. In acelasi timp, fiindca ridica oarecum stupul cu pana la 50 de centimetri deasupra solului va asigura mereu accesul albinelor la urdinis. Daca amplasati stupul direct pe sol, urdinisul ar putea fi acoperit de iarba si plante. In acelasi timp acest suport va asigura o viata mai lunga fundului stupului. Acest suport poate fi realizat din beton, caramizi, lemn sau metal.


- Fundul stupului- este de obicei realizat din scandura de lemn de 25 milimetri grosime, iar dimensiunea sa o depaseste pe cea a corpului stupului, creindu-se astfel un urdinis (calea de acces a albinelor in stup).  Deasupra acestuia se vor aseza unele peste altele celelalte elemente ale stupului. Mai exista o posibilitate de a realiza fundul stupului dintr-o rama de lemn, (asezata pe picioruse si apoi pe suport), care are atasata pe ea o plasa de sarma metalica rezistenta si care permite ca o parte din murdaria rezultata din fagurii dezafectati sau alte reziduuri sa treaca prin ea, asigurand astfel o mai buna igiena a stupului. Albinele moarte nu trec totusi prin ochiurile acestei plase si vor fi scoase prin urdinis de catre albinele care asigura curatenia in stup.


- Corpul stupului este deobicei realizat din lemn si arata ca o cutie mai mare, iar peretii sai au in general o grosime de circa 20 de milimetri. Sunt imbinati la colturi fie cu falt, fie cu cepuri. In general un stup clasic are 3 astfel de corpuri. Albinele isi tin si cresc puietul in corpul cel mai de jos, iar mierea o depun mereu in partea superioara a stupului. Este indicat ca acea parte inferioara a stupului, in care se creste puietul sa fie mai mare, astfel incat matca sa poata depune cat mai multe oua. O colonie mai mare de albine va produce mai multa miere. Pe de alta parte, daca albinele nu au suficient de mult spatiu este posibil ca o parte dintre ele sa roiasca si astfel productia va scadea. De o parte si cealalta a stupului se pot atasa manere sau se pot executa orificii speciale care sa serveasca pe post de manere atunci cand stupii sunt transportati dintr-o locatie in alta. De asemenea, peretii corpurilor prezinta cu totii orificii cu diamentrul de circa 10 milimetri, in care vor fi montate tijele de fixare a corpurilor in timpul transportului pastoral.


- Ramele stupului, cele pe care albinele vor forma fagurii sau pe care se pun fagurii artificiali sunt in numar de 10- 12 in fiecare dintre corpuri si sunt asezate paralel cu urdinisul sau perpendicular pe peretele cu urdinisul si paralele intre ele, la mica distanta unele de celelalte.
Exista mai multe tipuri de rame: rame de lemn, rame de plastic care sunt deja acoperite cu un tipar hexagonal de faguri, rame mobile si rame fixe.
Ramele de plastic sunt practic bucati de plastic ce pot fi deja acoperite cu un strat fin de ceara, cu modelul fagurelui stantat sau apicultorii le pot acoperi ei cu ceara, dand astfel o mana de ajutor albinelor. Acest tip de rame are avantajul ca sunt mai usor de manevrat si sunt mai rezistente la rupere atunci cand este extrasa mierea. De asemenea sunt mai usor de curatat si nu mai trebuie sa schimbati reateaua de fire metalice ce confera suport fagurilor, in cazul in care aceasta se deterioreaza in timp.
Atunci cand ramele sunt atarnate in stup si albinele incep sa isi construiasca fagurii, acestea vor lasa o anumita distanta intre faguri si vor folosi spatiul pentru a se putea misca in voie. Este ca un fel de spatiu vital pe care si oamenii il folosesc cand interactioneaza unii cu altii. Daca veti amplasa ramele prea aproape unele de celelalte albinele le vor uni eventual, deoarece nu reusesc sa foloseasca spatiul ramas, iar daca vor fi prea departate vor crea punti de legatura intre ele.


- Hranitorul consta intr-o rama de lemn cu peretii un pic mai inalti decat restul constructiei. Aceasta rama prezinta la interior, pe peretii laterali, doua adancituri in care se vor monta suportii pentru o tavita de tabla (trebuie sa fie tabla galvanizata sau de inox). Aceasta tavita este impartita in doua compartimente inegale (unul mai mare si altul mai mic), avand fiecare un gratar plutitor; aceste gratare, care plutesc in sirop, au rolul de a oferi sustinere albinelor in timpul hranirii, astfel incat albinele sa nu se inece efectiv in sirop. Se poate folosi astfel doar un compartiment, pentru a administra mai putina hrana sau pot fi folosita ambele, caz in care cantitatea de hrana este mai mare. Capacitatea hranitorului este de circa 6-7 litri de sirop de zahar. In acelasi timp, acest hranitor, daca este asezat intre corpul superior si rama de ventilatie, mai poate fi folosit si ca loc de refugiu pentru albine in timpul transportului. Hranitorul are mare importanta in perioada in care este seceta si albinele nu reusesc sa recolteze suficient polen si nu pot produce cantitatea de miere necesara supravietuirii coloniei sau in perioada iernii, daca nu le-au ramas suficiente resurse de hrana. Asezarea acestui hranitor intre fund si corp permite folosirea ramelor de cuib, unde albinele isi cresc puietul.


- Podisorul este de fapt o tablie de lemn, groasa de circa 15 milimetri, care pe o parte are suprafata plana, iar pe cealalta are o adancitura de circa 5 milimetri. Cand acesta se aseaza deasupra ramelor se va crea un mic spatiu ce poate fi folosit pentru a introduce hrana albinelor. De asemenea acest podisor prezinta pe una dintre laturi un mic urdinis, care serveste la evaporarea condensului in timpul sezonului rece.
-Podisorul separator este o tablie mai subtire, de circa 10 milimetri grosime, iar in centru este prevazut cu un orificiu dreptunghiular, cu dimensiunile de 60/ 100 milimetri, care este acoperit cu plasa fina de sarma. Pe trei dintre laturile acestui podisor exista cate doua urdinisuri, care au scopul de a devia cea de-a doua familie din stup.Acest podisor se foloseste mai ales daca in stup se afla doua familii de albine sau daca se introduce o noua familie ajutatoare.


- Rama de ventilatie
consta intr-o rama de lemn pe care se va aplica o plasa de sarma. Rolul acesteia este de a asigura ventilatia in timpul transportului stupilor. Pe aceasta rama sunt fixate doua sipci subtiri de lemn, care au la capat orificii cu un diametru de circa 20 de milimetri, in care se va fixa capacul. Intre capac si rama va ramane un spatiu care va permite circulatia aerului.


- Capacul stupului este confectionat din lemn si de obicei este acoperit cu tabla galvanizata, care ii va conferi stupului protectie impotriva patrunderii ploii sau a zapezii. Daca este foarte torida vara, puteti vopsi acest capac in alb, preintampinind astfel supraincalzirea sa datorita razelor soarelui. In acest mod veti avea de castigat, caci albinele nu vor mai fi nevoite sa adune mai multa apa pentru racirea stupului, in loc sa recolteze polen si nectar. Plus nu vor fi nevoite sa depuna efort suplimentar pentru a da cat mai multe albine din aripi pentru a reusi sa racoreasca stupul si sa “conditioneze” aerul. In capac sunt executate niste orificii speciale si locasuri pentru piulitele care se pun pe tijele care leaga partile componente ale stupului in timpul transportului. Exista insa si capace telescopice, care vor acoperi in intregime suprafata superioara a stupului sau capace care sunt bombate si au diferite modele, insa acestea nu sunt practice atunci cand vreti sa mutati stupii si aveti nevoie sa ii depozitati unul deasupra celuilalt.


- O alta componenta importanta a stupului, pe care eu prefer sa o folosesc, desi exista apicultori care nu o uzeaza, este acel grilaj care impiedica accesul matcii in camerele superioare ale stupului, acolo unde este depozitata mierea. Este indicat sa folositi separatorul de matca ce este confectionat din plastic, in locul celui metalic, deoarece plasticul nu va rani albinele si nu le va rupe aripile. Acest separator este realizat din material plastic si arata ca o sita, prin a carei gauri albinele lucratoare pot trece cu usurinta, dar insa impiedica accesul matcii, care datorita marimii sale nu se poate strecura. Atunci cand nu este folosit acest accesoriu matca poate trece in partea superioara a stupului si nu veti putea fi siguri ca fagurii pe care vreti sa ii culegeti contin numai miere, si nu si larve, sau, mai grav, chiar matca. Unii apicultori prefera sa nu foloseasca acest dispozitiv din motive de comoditate si deoarece acesta poate incetini procesul de recoltare a mierii.
Insa cum puteti sti care este cel mai potrivit stup? Greu de spus… Multi apicultori au incercat si inca mai incearca sa gaseasca stupul perfect, acela care sa satisfaca foarte bine nevoile si trebuintele albinelor, dar care insa, in acelasi timp, sa le usureze munca si sa le garanteze accesul rapid si facil la fiecare coltisor al stupului.
Exista mai multe tipuri de stupi. Unele modele sunt mai scumpe decat altele, unii stupi sunt mobili, altii sunt ficsi, unii sunt orizontali, altii verticali si tot asa. Cel mai bine ar fi ca, macar pentru inceput, sa va axati pe achizitionarea acelui tip de stup care a dainuit de-a lungul timpului si care a reusit sa gazduiasca mii de albine si sa le asigure cele trebuincioase. Puneti accent in primul rand pe aspectul practic al stupilor si nu pe cel estetic. Totodata puteti sa luati in consideratie si ideea de a cumpara stupi la mana a doua. Acestia au avantajul ca si-au dovedit eficienta si sunt si mai ieftini.
Va voi prezenta in continuare cele mai importante tipuri de stupi care au fost folositi de-a lungul timpului in apicultura. La noi in tara se folosesc atat stupii verticali, cat si cei orizontali.

 


5.0 stars based on 3316 reviews





Spune-ne parerea ta despre acest material:



Din aceeasi categorie: Ghidul apicultorului
  • Anul Apicultorului- Luna Octombrie
    Anul Apicultorului- Luna Octombrie

    Luna Octombrie reprezinta practica luna cu care se incheie anul apicultorului. Albinele ies foarte rar din stup, daca sunt conditii meteorologice prielnice si zile insorite, in care temperaturile sa fie destul de ridicate. In regiunile in care toamna soseste mai tarziu, si sunt inca zile calduroase, albinele eclozionate in luna Septembrie ies si efectueaza zboruri in apropierea stupilor. Nu mai au resurse de polen si nectar, insa pentru ele sunt importante aceste zboruri, primele si ultimele inainte de inceperea iernatului.[...]

  • Ce trebuie sa faceti pentru a imbunatati culesul
    Ce trebuie sa faceti pentru a imbunatati culesul

    Asa cum spuneam si in materialele anterioare, culesul nu este mereu la fel de productiv. Exista o serie de factori care pot influenta productivitatea albinelor atunci cand vine vorba de culesul polenului si a nectarului sau de prepararea mierii. Din fericire, exista cateva metode pe care daca le veti folosi veti reusi sa anihilati acele influente negative, iar productia de miere va fi sporita.[...]

  • Anul Apicultorului- Luna Septembrie
    Anul Apicultorului- Luna Septembrie

    Luna Septembrie este prima luna de toamna. Cu toate ca din punct de vedere calendaristic echinoctiul de toamna are loc la 23 Septembrie, toata luna este considerata ca fiind de toamna. Ziua scade tot mai mult, iar temperaturile nocturne sunt din ce in ce mai mici. Este luna in care albinele incep sa se pregateasca din ce in ce mai intens pentru iernat, iar comportamentul lor cunoaste anumite schimbari importante. [...]

  • Factorii care influenteaza culesul albinelor
    Factorii care influenteaza culesul albinelor

    Apicultorii au grija toata perioada iernatului de albinele lor, iar incepand din primavara, este firesc sa astepte roadele eforturilor depuse timp de mai multe luni. Exista, evident, si o motivatie economica a acestui lucru, caci nu este deloc usor sau ieftin sa intretina cineva multi stupi, luni la randul, fara a scoate niciun profit. Asadar culesul albinelor este esential pentru apicultor, care din comercializarea produselor apicole va trebui sa isi amortizeze cheltuielile si sa faca si un anumit profit.[...]


Mierea de albine

Mierea de albine este un lichid vascos, cu o densitate mare, cu miros si gust specific, care depind de plantele din care a fost recoltata.

Culoarea mierii de albine poate varia de la galben pal pana la nuante rosiatice sau chiar brun inchise, in functie de plantele de la care au fost recoltate nectarul si polenul.

Mierea curata se cristalizeaza in cateva luni de la colectare, fapt care atesta ca mierea de albine este pura si are un continut redus de apa.

Principalele proprietati terapeutice ale mierii de albine sunt:
- antibacterian - distruge anumite bacterii, datorita flavonidelor si enzimelor pe care le contine

- antibiotic, antimicrobian - are proprietatea de a fi un antibiotic cu spectru larg

- antioxidant - distruge radicalii liberi si previne imbatranirea prematura

- anti-inflamator - poate reduce inflamatiile

- bio-stimulator - furnizeaza energie ce stimuleaza functiile organismului

- curativ - poate ajuta la vindecarea multor afectiuni sau rani

- diuretic - stimuleaza diureza

- depurativ - stimuleaza si ajuta eliminarea de toxine din organism

- energetic - datorita continutului mare de zaharuri furnizeaza rapid foarte multa energie

- imunostimulant - stimuleaza imunitatea organismului si-l ajuta sa lupte mai bine cu infectiile

- emolient - mai ales cand este aplicata local; atrage apa